La 24 iunie 1859, Henry Dunant venise in Nordul Italiei pentru a-l întâlni pe Napoleon III, în interes de afaceri. Impresionant profund de imginea oribilă de după bătălia de la Solferino, el adună oameni din satul învecinat și a petrecut trei zile pentru a îngriji răniții. Vorbele sale Siamo Tutti Fratelli (suntem cu totii frati) au deschis inimile voluntarilor.
Așa ia naștere ideea de a înființa societăți de ajutor. În 1863, Dunant ( 1828-1910) a scris cartea ”O amintire de la Solferino”, prin care reușește să transmită ideile sale în rândul oamenilor influenți din acea vreme. Astfel, în același an, se întrunește pentru prima oară o comisie auto-intitulată ”Comitetul Internațional pentru Ajutorarea Răniților” și care, în 1876, urma să devină Comitetul Internațional al Crucii Roșii. Pentru această reușită, în 1901 Henry Dunant primește premiul Nobel pentru Pace.
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie cuprinde Societățile Naționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie din 186 de state, precum și două instituții internaționale cu sediul la Geneva: Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR) – creat în 1863 – și Ferderația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie (Liga) – creată în 1919. Fiecare din aceste trei părți are activități și roluri specifice, bine stabilite. Ceea ce le unește sunt Principiile fundamentale ale Mișcării de Cruce Roșie și Semilună Roșie și acțiunea comună în spiritul umanismului.
Totul a început când România a devenit parte semnatară la prima Convenție de la Geneva din 1864 și a ratificat-o în 1874. Doi ani mai târziu, la data de 4 iulie 1876, a luat ființă Societatea de Cruce Roșie în România, începându-și activitatea în actualul sediu al Spitalului Colțea din București. Printre semnatarii actului de înființare a Crucii Roșii Române, se regăsesc Nicolae Cretzulescu, George Cantacuzino, Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza și Dr Carol Davila, primul președinte fiind Prințu Dimitrie Ghica.
Între 1888 si 1892, societatea și-a extins activitatea prin organizarea de cursuri speciale pentru pregătirea surorilor, iar în 1891 s-a înființat școala permanentă pentru infirmiere.
Imaginea Reginei Maria a României, îmbracată în uniformă de soră medicală, trecând de la un spital de campanie la altul, în timpul primului război mondial, a făcut înconjurul planetei. Presa franceză, britanică, americană menționa eforturile de război ale unei țări în care până și regina își risca viața îmbărbatându-i pe ostașii suferinzi.
După războiul de reîntregire, Societatea Națională de Cruce Roșie și-a concentrat eforturile în direcția sprijinirii acțiunilor de combatere a bolilor contagioase – tuberculoză, malarie, holeră – și ridicării gradului extrem de scăzut de educație sanitară a populației.
Crucea Roșie a contribuit la salvarea a mii de vieți prin colaborarea permanentă cu Centrul de sânge conservat al armatei, la care a adus numeroși donatori. De asemenea, a asigurat transporturile de plasmă și sânge. În 1945, Crucea Roșie a înființat, pintr-o hotărâre a Comitetului, un laborator de preparare a insulinei, inițiativă care a acoperti necesarul acestui medicament în țară.
De-a lungul isotriei sale și până astăzi, Crucea Roșie și-a dezvoltat activitatea de pregătire și intervenție în caz de dezastre. Pe măsură ce România se confruntă periodic cu diferite tipuri de calamități, cutremurul din 1940, inundațiile din 1970-1975 și seismul din 4 martie 1977, Crucea Roșie și-a diversificat operațiunile de ajutorare a oamenilor.
”Misiunea fundamentală a Mișcării de Cruce Roșie și Semilună Roșie este de a preveni și alina suferința umană în orice împrejurare; de a proteja viața și sănătatea; de a asigura respectul față de demnitatea umană, fără a face nici o discriminare legată de naționalitate, rasă, sex, religie, vârstă, apartenență militară, socială sau politică, atât în conflict armat, cât și în caz de dezastru”.
Aceasta a fost stabilită în București, la 7 luni după cutremurul din 1977, când a avut loc cea de-a XIII-a Conferință Internațională a Crucii Roșii, unde au participat peste 1000 de delegați din toată lumea.
Astăzi, Societatea Națională de Cruce Roșie din România este organizație membră a Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie, auxiliară autorității publice și abilitată prin lege să asigure asistență umanitară în caz de dezastre și să vină în sprijinul celor mai vulnerabile persoane.
Toate acestea au început de la o simplă idee și multă determinare, dedicație și încredere. Împreună vom duce povestea mai departe.
Director filiala
Director programe
Str. Ion Slătineanu nr. 16 Sector 1, București, România
031 805 3948 ( persoană de contact: Mihail Voicescu/Lucian Amanolesei )
crucearosies1@yahoo.com
